Asa ma simt de cateva zile, ca un leu in cusca…majoritatea celor cu care ma intalnesc ma intreaba “dar ce ai? ce ai patit? de ce esti intoarsa pe dos?” …eu nu mai inteleg nimic…pai tocmai ei intreaba, care au pierdut deja un parinte si ar trebui sa stie “ce am”…raman cu gura cascata si nu-mi vine sa cred ca ma intreaba lumea ce am…unii chiar zic ca ar fi cazul sa-mi treaca deja, ca  e ceva natural si normal si sa trec ma departe, sa nu ma mai gandesc la taica-meu…Pai cum sa nu ma mai gandesc? Si cand traia ma gandeam la el, acuma cum adica sa nu ma mai gandesc?

Asa am chef  sa vorbesc despre el, sa ne amintim ce vesel era si ce suflet mare avea…noroc ca s-a inventat internetul si ma mai plang prietenei mele din suedia…dar eu nu stiu cum zice lumea ca va trece cu timpul…ca parca cum trece timpul, tot mai rau e…iar lumea cred ca nu mai are rabdare cu mine, ei asteapta odata “sa-mi revin” , caci nu mai sint “funny” deloc.

Ce mi-ar placea si mie  sa fiu funny din nou!

Advertisements