Am intrat pe blogul unei romance din danemarca si mi-a placut.

Si m-au napadit amintirile. Fantastic ce frumoasa tara, ce curata, ce oameni frumosi (in afara de barbatii danezi- parerea mea).

Cum mergeam peste tot cu bicicleta, iarna, vara, soare, ploaie, toata lumea pe bicicleta.

Si ce-mi placeau trenurile acelea rosii si gara centrala. Si mai ales la inceput, cand nu pricepeam deloc limba daneza, vai de mine ce cumplit era…acuma imi vine sa rad. Tin minte ca circulam mult cu trenul, aveam abonament zona 3 parca …sau zona 4? Nu mai stiu. In fine…si stand eu in gara centrala pe peron, de multe ori se intampla sa vad lumea ca o ia la goana pe scari in sus, fugeau oamenii ca nebunii…eram ca traznita de fulger, cateva secunde ramaneam incremenita de la shok…apoi cateva secunde de panica, caci nu stiam ce se intampla…apoi imi dadeam seama ca probabil se anuntase la difuzor (in limba daneza bineinteles) ca trenul soseste la alta linie si toata lumea se imbulzea sa fuga spre linia respectiva…vai de mine cat de penibil era ca nu intelegeam nimic…si o luam si eu la goana, sa nu pierd trenul.

Cum mergeam seara la cursurile de daneza! Imi puneam cartile in cosul din fata al bicicletei si da-i bice pana in Hellerup la scoala…nu-mi vine sa cred ca imi mai aduc aminte cum se numea localitatea…au trecut 8 ani de atunci. Tin minte ca faceam haz de limba daneza cu prietenele mele Sonia din Polonia, Nely din Croatia si Keri din Africa de Sud…ziceam ca limba daneza e ca si cum ai vrea sa scuipi si sa vomiti in acelasi timp, dar nu iti reuseste…suna cam oribil, dar ce sa faci, ni se parea atat de grea limba, incat asta era senzatia noastra…si o dadeam in limba engleza, ca doar trebuia sa vorbim cumva intre noi fetele, nu? De altfel, toate 4 am si plecat din danemarca dupa cativa ani, dar inca comunicam intre noi…in engleza…ihhihihihi

Tara asta e atat de mica, incat nu ai cum sa nu dai peste tot felul de “celebritati” nationale. Am avut norocul sa intalnesc printi, actori, ambasadori, ministri…unul cu bicicleta, altul  cu cizme de cauciuc…n-au deloc nasul pe sus danezii astia, mi-a placut enorm mentalitatea lor.

Cel mai mult imi placea sa ma plimb si sa alerg seara pe malul marii si sa ma uit la vapoarele de croaziera cum pleaca pe marea nordului spre norvegia sau spre suedia…si-mi mai cumparam cateodata cate un pachet de Haribo si rontzaiam pana puneam toate caloriile la loc…

Si la loppe market  mi-a placut, dar nu am fost decat de vreo 2 ori, intr-un oras de “bogatani”…mi-am cumparat bijuterii  de calitate pe bani de nimic…si acuma le port…In amintirea vremurilor de atunci, ma incanta in mod deosebit sa ma duc pe la Ikea si pe la H&M…am un sentiment special cand intru in aceste magazine, parca si mirosul din magazin il cunosc, culorile, stilul, totul mi se pare atat de familiar si imi face placere din cand in cand sa ma duc, chiar daca nu am de gand sa cumpar ceva.

Mi-a placut enorm danemarca… oare mi-ar mai placea acuma la fel de mult daca m-as intoarce? ca turist probabil ca da…dar sa traiesc, nu cred. Mi-am gasit o alta insula. Desi nu ma simt “ca acasa”, aici ma simt (deja) acasa.

Advertisements